Muza.

Toamnă egal tristeţe, melancolie, soare plâns, nori îngâmfaţi de ploaie şi vânt prin păr. Deja îngheţ când mă gândesc că e aici, acum şi zâmbeşte macabru!
Ah, că e iar perioada aia când mă gândesc la poeziile lui Bacovia şi doar Minulescu mă mai scoate din stare din când în când...

Are o parte bună, mă trece prin diverse stări şi-mi redă pofta de scris. Mi-e muză. O urăsc şi-o iubesc puţin cât să nu-i dau aripi şi putere să-şi înfigă colţii în sufletul meu.

E toamnă iar, visez departe... Te rog un lucru: trezeşte-mă când se termină! :)

Papapa, fluturi beți!

Mi-am zis de-atâtea ori că nu mă mai îndrăgosesc, că-mi conduc eu inima, că fac, că dreg... :))

Mi-a trecut și de data asta la momentul oportun. Îmi văd de drum și-o las baltă cu visatul la Făt-Frumos. Cei care îmi citesc blogul de ceva timp știu că-n naivitatea mea credeam în EL, visam, speram că va apărea curând. N-a fost să fie și-oricum nu-mi mai pasă. :)

De multe ori am acceptat provocările vieții, am încercat puțin din toate, însă când mă gândesc la dragoste m-apucă nebunia și mai bine-mi aprind o țigară. M-am gândit la toate idioțeniile din viața mea, iar asta cu îndrăgostitul e pe primul loc.

Dude, recunosc, îmi place mă să fiu naivă, să simt proștii ăia de fluturi în stomac, să zâmbesc când mă gândesc la un el, să trec prin toate stările, însă gata, pun punct visării la cai vezi pă pereți pt.că nu se mai merită.

Tipii mișto ori sunt proști și suferă după foste, ori sunt luați, ori... habar n-am ce dracu` vor.

Gata! Am zis gata (până data aviatoare). Hahah. :))
Mă duc să fumez și să-mi văd de treburi.

Un strop de fericire între betoane.

Tunete, fulgere ... apoi ploaie.
N-am stat prea mult pe gânduri și-am coborât să stau în ploaie.
Nebuna de la 9 . Etajul nouă.

Cu fiecare etaj pe care îl coboram , nerăbdarea devenea și mai mare. Cu ochi mari de copil și zâmbet tâmp ajung la parter, fug spre ieșire și ies în ploaie. Întind mâinile și simt cum mă cuprind o mulțime de stări.

M-am simțit liberă, nebună și fericită!
Cum să nu te bucuri de ploaie când trăiești între betoane?

Sentiment divin! Mă bucur de natura, mă bucur de darurile dumnezeiești, mă bucur de lucruri mărunte. Astea-mi fac viața frumoasă.

Tu când te-ai bucurat ultima dată de ploaie?

Ah, te-ai ascuns sub umbrelă și ai fugit să cauți adăpost. Nu-i nimic, te-nțeleg. :)

*Când a început să plouă, mi-a trecut prin minte piesa de mai jos:

extreme

Nu, încă nu mi-a trecut îndrăgosteala oricât m-aș bate cu pumnul în piept. Dar am să-mi educ doamna inima să nu-și mai facă de cap. Da, mă... și inima are un cap! Hahah! (asta în legătură cu postul anterior )

Trecând mai departe, oscilând între sentimentul de bine,confuză... și ajungând la bine, mă simt genial!
De o săptămână am început trainingul la Radio Lynx, unde am fost primită cu brațele deschise.
Mi-era dor de radio, am dat un email și răspunsul a fost pozitiv. Acum o să mă vedeți des pe acolo, o să râdeți de stângăciile mele, dar tot răul spre bine! :)

Încep săptămâna cu Beyonce în difuzoare!
Să ne fie bine tuturor, zic.