Vine Crăciunul...

Helmut Lotti - Is Christmas
Asculta mai multe audio Muzica


Crăciunul se apropia și ea stătea încă închisă între
cei 4 pereți ai camerei ei.
Nimeni sau nimic nu părea să o mai poată scoate 
din acea depresie.
De când se știa era tristă când se apropia Crăciunul...
Pentru că niciodată nu avusese pe nimeni într-adevar
aproape de ea.
Simțea mai tot timpul nevoia de o îmbrățișare caldă, 
de un zâmbet și de niște ochi blânzi care să o privească
în
dimineața de Crăciun cum se bucura precum un copil 
când desfacea cadoul de la el...
Nimic nu-i mai putea reda speranța...
Până când...
În seara de Ajun aude: "Cling-Clong".
Ca și cum ar fi fost pe patul de moarte, s-a ridicat parcă din morți și și-a 
târât picioarele până la ușă. Văzu pe 
vizor un tip care părea înfrigurat. Demult n-a mai vorbit cu cineva... 
Așa că abia i-a răspuns...
- Bună seara. Primiți cu colindu`?
Ea începu`să râdă așa cum n`o mai făcuse de câteva zile, luni sau... poate ani?!
Râsul ei se asemăna cu clinchetul clopoțeilor în bataia vântului...
- Sigur, de ce nu?îi răspunse colindătorului.
Sigur că n-o pufnise degeaba. Era un baiețandru de vre`o 20 și ceva de ani care nu găsise altă replică decât aceea "primiți cu colindu`?".
Era straniu. Tocmai sa o colinde pe ea? Poate Moș Crăciun îl trimisese...


Îl primi înăuntru pentru că părea atât de înfrigurat ...
Și au stat de vorbă atât de mult încât Crăciunul i-a surprins
împreună...
:)

Sincer nu știu de ce am scris această povestioară,
însă cred că își are rădăcinile undeva în 
străfundul sufletului meu.


Și cred că uneori trebuie să credem în unele 
lucruri care există, chiar dacă nu există. :p