Toamnă egal tristeţe, melancolie, soare plâns, nori îngâmfaţi de ploaie şi vânt prin păr. Deja îngheţ când mă gândesc că e aici, acum şi zâmbeşte macabru!
Ah, că e iar perioada aia când mă gândesc la poeziile lui Bacovia şi doar Minulescu mă mai scoate din stare din când în când...
Are o parte bună, mă trece prin diverse stări şi-mi redă pofta de scris. Mi-e muză. O urăsc şi-o iubesc puţin cât să nu-i dau aripi şi putere să-şi înfigă colţii în sufletul meu.
E toamnă iar, visez departe... Te rog un lucru: trezeşte-mă când se termină! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu