Mănâncă-mi sufletul pur,
Lasă-mi o gaură-n el
Şi pleacă departe...
Du-te, nu te mai întoarce!
Coroană de spini am să-mbrac
şi-am să privesc însetată-n orizont la alt el,
balsam peste ochi, suflet şi zâmbet...
Am să răsuflu uşurată când am să te descopăr
în EL.
Eu te-am iubit şi nu ţi-a ajuns
Ai vrut mai mult decât un suflet pur...
Dar nu-i nimic, am sa iubesc
fiecare firimitură din tine.
Sunt dependentă şi vântul mă fumează,
M-absoarbe şi tac.
E prea devreme să privesc,
Mult prea târziu să-mi amintesc...
...începutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu