Am deschis geamul de la bucatarie , iar aerul rece mi-a atins fata.
Bucurestiul respira aer taios de cateva zile.
M-am saturat de norii grei care nu ii mai lasa loc soarelui sa ne lumineze zambetele.
Vantul imi trece usor prin par si misca o suvita.
Plec departe cu gandul: la toamna.
Desi miroase a primavara dupa ultima ploaie, ce e dincolo de zidul garsonierei mele pare a toamna lui Bacovia.
Cred ca asta mi-a acutizat din nou trairile.
M-am tot intrebat ce caut eu in epoca asta moderna, da`un scop tot o fi.
Pe Aleea Sibiului din sectorul 6 s-au stins luminile.
Am tras si eu cortina si las somnul sa-mi imbie trupul spre pat.
Noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu