joi, decembrie 27, 2012

2013



Dragă 2012,

îţi mulţumesc că m-ai trecut prin apă şi foc, că mi-ai dat experienţe multiple şi m-ai maturizat cu încă un an!
Am avut un Revelion frumos, alături de prieteni, am cunoscut oameni noi, am vizitat platourile Antenelor, am primit un internship la Zu şi-am făcut o frumoasă emisiune la Radio Lynx România. Am cunoscut oamenii din spatele artiştilor cum ar fi BlazonOneShot, Annes, Tara, The Marker şi nu numai!

Am plâns pentru că am fost iar dezamagită şi m-am întrebat de ce m-am întors de unde am plecat. Am realizat punând capul pe pernă, că uneori suntem cu adevărat singuri şi că nimeni nu poate înţelege ce e în sufletul nostru...

M-am îndrăgostit şi nu-mi pare rău că am făcut-o, chiar dacă am ţinut doar pentru mine. Nu regret nimic!

Am pierdut colegi, amici... Am plâns pentru sufletele lor, dar m-am liniştit ştiind că le va fi bine acolo sus. Am trecut printr-o serie de analize, am aflat că sufăr de o boală care poate fi tratată cu iubire şi înţelegere... Dar mai ales cu IUBIRE.

Am căzut de nenumărate ori, m-am ridicat tot de atâtea. Am crezut în mine şi privind în urmă realizez că am crescut atât de mult!

Privesc spre 2013, spre un 22 de ani ce mă întâmpină în prima lună din an şi văd o Alexa care va mai urca o treaptă pe partea profesională, o Alexa mai matură, luptătoare, curajoasă, iubitoare de oameni şi poveşti, de natură şi muzică...

Cât pentru voi, dragii mei, sunt sigură că aţi trecut şi voi prin nenumărate experienţe care mai de care pozitive sau negative, însă important e să vă fi învăţat lecţiile. Vă doresc un 2013 plin de sănătate şi multă, multă credinţă pentru că fără EL nimic nu e posibil.

Să-mi fiţi iubiţi, să fugiţi de superficialitate, să zâmbiţi cât de des din suflet, să plângeţi când simţiţi că trebuie, să îmbrăţişaţi, să cunoaşteţi oameni, să citiţi mai mult, să iubiţi natura!!!

Un 2013 absolut mi-nu-nat!!!

Vă pup şi vă-mbrăţişez,
a voastră Alexa.

luni, decembrie 24, 2012


Dragă Moşule,

nu ţi-am mai scris de când eram mică. Mi-e dor de tine, mi-e dor de copilărie şi fericire deplină...
Îţi scriu pentru că-mi doresc enorm ca oamenii să fie mai buni, mai fericiţi, plini de iubire. Ştiu că tu eşti cu jucăriile şi împarţi fericire pentru cei mici, dar te roooog, vorbeşte cu Dumnezeu să le facă viaţa mai uşoară celor care au probleme, să le dea sănătate celor care duc boli grele, să picure puţină fericire pe creştetul tuturor şi bunătate. Să-i lumineze şi să-i facă să înţeleagă că toate lucrurile prin care trec sunt lecţii de viaţă. 

Arată-I scrisoarea asta şi spune-I să aibă grijă de Ionuţ, Alex, Alexandra, Andreea şi de toţi prietenii şi amicii care sunt acolo lângă El.

O să vorbesc şi cu El mai mult ca de obicei de Crăciun. Spune-I că noi nu te sărbătorim pe tine şi că ne bucurăm de Sărbătoarea Naşterii lui Iisus, numai că nu ştim să o arătăm aşa cum ar trebui...

Cât pentru mine, Moşule... Ştii ce-mi doresc. Sunt pregătită, aştept să se întâmple! :)

Te pup şi te-mbrăţişez ca atunci când eram mică şi-o făceam în vis!

A ta copilă pentru totdeauna,
Alexa. 

sâmbătă, decembrie 01, 2012

Despre moarte sau cum adună moartea suflete bune cu pumnul.

Am pierdut două cunoştinţe, două fete bune s-au dus acolo sus şi ne-au lăsat îndureraţi. Mă doare sufletul. Au plecat mult prea devreme...

Alexandra Dociu, mi-a fost colegă de grupă. Am aflat că are cancer, iar două săptămâni mai târziu, trupul ei firav n-a mai rezistat. Am fost laşă, n-am mers la priveghi, n-am putut. Mi-am zis s-o păstrez vie în minte cu ultima amintire, ea zâmbind...

Andreea Muşatescu a fost un exemplu pentru mine. Trăia într-un scaun cu rotile şi cu toate astea scria piese de teatru şi poezii. Iubea copiii şi era PR. În urmă cu două săptămâni am văzut-o la facultate şi-am vorbit puţin cu ea. Nu-mi vine să cred că nu mai e... Şi pe ea o păstrez în suflet la fel. Un zâmbet frumos, ochi senini albaştri şi mult curaj.

Nici nu mai ştiu ce să zic. N-am cuvinte! Am doar lacrimi şi-un milion de gânduri. N-am să înţeleg niciodată de ce moartea pofteşte doar la suflete bune...

O să-mi lipsiţi, fetelor!

luni, octombrie 08, 2012

Mama, te iubesc! Mama, la mulți ani!


Încă un an când nu-s lângă mama s-o sărbătoresc...
Mai e o oră până când ar fi trebuit să intru peste ea în casă cu un tort imens și-un buchet mare de trandafiri roșii, preferații ei.

Mă uit pe fereastra între-deschisă, simt vântul rece al toamnei și visez. Îmi imaginez că mama e lângă mine, o strâng tare în brațe, îi spun cât de tare o iubesc...

E centrul Universului meu, e zâmbetul soarelui care-mi mângâie chipul în singurătate, e adiere caldă și mângâiere. E sărutul pe care mi l-a dat în fiecare dimineață, e ochii triști care mă ceartă, e vocea caldă care-mi dă sfaturi,  e cea care mi-a dat viață, cea care m-a învățat să fiu bună și să împart cu oamenii puținul meu... E totul!

Aș fi vrut să am banii necesari să vin pe ultima sută de metrii acasă, plină de cadouri. Am buzunarele goale, lacrimi în ochi și dor de tine! Ne vedem curând și abia aștept să te strâng în brațe!

Să te țină Dumnezeu puternică, mamă scumpă! La mulți ani din tot sufletul meu!

Închid ochii și te sărut de aici... Te iubesc!

miercuri, septembrie 05, 2012

Lacrimi de vin


E noaptea când am deschis gura 
şi-ai încremenit.
Te-am pierdut cu o vorbă,
mi-ai zâmbit trist şi-ai plecat.

...mereu pleci.

Mereu rămân singură, 
Lupt mereu cu uriaşi
şi mori de vânt.

M-amăges că va fi bine,
şiroaie de lacrimi de vin se preling
pe obraji-mi blajini.

O rază de soare mă mângâie-ncet
şi minte. Mă minte c-ai să te-ntorci.

Adorm senină şi visez. 
Eşti aici. Mă iubeşti.

Cu tot cu toane şi cu moarte,
cu tot cu zâmbet şi sensibilitate.

Sunt a ta şi mă trezesc.
Sângerez, doare...

luni, septembrie 03, 2012

Felie de dor


Mi-e dor...
Mănânc soare pe nori,
Zâmbesc, vântul adie,
Fumez, departe printre zori
cu marea-n sufletul pustiu.

Te vreau acum,
mâine-am să te urăsc...
Mi-e bine.
Mi-e dor şi nu mai ştiu ce e cu mine.

Culeg răsăritul copilei de ieri
şi-l bag în vene.
Zâmbesc... e tot un drog să-mi amintesc
C-ai fost al meu şi ieri şi azi şi mâine.

De-a toamna-valma.


Mănâncă-mi sufletul pur,
Lasă-mi o gaură-n el
Şi pleacă departe...
Du-te, nu te mai întoarce!

Coroană de spini am să-mbrac
şi-am să privesc însetată-n orizont la alt el,
balsam peste ochi, suflet şi zâmbet...

Am să răsuflu uşurată când am să te descopăr
în EL.

Eu te-am iubit şi nu ţi-a ajuns
Ai vrut mai mult decât un suflet pur...

Dar nu-i nimic, am sa iubesc
fiecare firimitură din tine.
Sunt dependentă şi vântul mă fumează,
M-absoarbe şi tac.

E prea devreme să privesc,
Mult prea târziu să-mi amintesc...


...începutul.

vineri, august 31, 2012

Muza.


Toamnă egal tristeţe, melancolie, soare plâns, nori îngâmfaţi de ploaie şi vânt prin păr. Deja îngheţ când mă gândesc că e aici, acum şi zâmbeşte macabru!
Ah, că e iar perioada aia când mă gândesc la poeziile lui Bacovia şi doar Minulescu mă mai scoate din stare din când în când...

Are o parte bună, mă trece prin diverse stări şi-mi redă pofta de scris. Mi-e muză. O urăsc şi-o iubesc puţin cât să nu-i dau aripi şi putere să-şi înfigă colţii în sufletul meu.

E toamnă iar, visez departe... Te rog un lucru: trezeşte-mă când se termină! :)

joi, august 16, 2012

Papapa, fluturi beți!

Mi-am zis de-atâtea ori că nu mă mai îndrăgosesc, că-mi conduc eu inima, că fac, că dreg... :))

Mi-a trecut și de data asta la momentul oportun. Îmi văd de drum și-o las baltă cu visatul la Făt-Frumos. Cei care îmi citesc blogul de ceva timp știu că-n naivitatea mea credeam în EL, visam, speram că va apărea curând. N-a fost să fie și-oricum nu-mi mai pasă. :)

De multe ori am acceptat provocările vieții, am încercat puțin din toate, însă când mă gândesc la dragoste m-apucă nebunia și mai bine-mi aprind o țigară. M-am gândit la toate idioțeniile din viața mea, iar asta cu îndrăgostitul e pe primul loc.

Dude, recunosc, îmi place mă să fiu naivă, să simt proștii ăia de fluturi în stomac, să zâmbesc când mă gândesc la un el, să trec prin toate stările, însă gata, pun punct visării la cai vezi pă pereți pt.că nu se mai merită.

Tipii mișto ori sunt proști și suferă după foste, ori sunt luați, ori... habar n-am ce dracu` vor.

Gata! Am zis gata (până data aviatoare). Hahah. :))
Mă duc să fumez și să-mi văd de treburi.


vineri, august 10, 2012

Un strop de fericire între betoane.

Tunete, fulgere ... apoi ploaie.
N-am stat prea mult pe gânduri și-am coborât să stau în ploaie.
Nebuna de la 9 . Etajul nouă.

Cu fiecare etaj pe care îl coboram , nerăbdarea devenea și mai mare. Cu ochi mari de copil și zâmbet tâmp ajung la parter, fug spre ieșire și ies în ploaie. Întind mâinile și simt cum mă cuprind o mulțime de stări.

M-am simțit liberă, nebună și fericită!
Cum să nu te bucuri de ploaie când trăiești între betoane?

Sentiment divin! Mă bucur de natura, mă bucur de darurile dumnezeiești, mă bucur de lucruri mărunte. Astea-mi fac viața frumoasă.

Tu când te-ai bucurat ultima dată de ploaie?

Ah, te-ai ascuns sub umbrelă și ai fugit să cauți adăpost. Nu-i nimic, te-nțeleg. :)

*Când a început să plouă, mi-a trecut prin minte piesa de mai jos:

luni, august 06, 2012

extreme

Nu, încă nu mi-a trecut îndrăgosteala oricât m-aș bate cu pumnul în piept. Dar am să-mi educ doamna inima să nu-și mai facă de cap. Da, mă... și inima are un cap! Hahah! (asta în legătură cu postul anterior )

Trecând mai departe, oscilând între sentimentul de bine,confuză... și ajungând la bine, mă simt genial!
De o săptămână am început trainingul la Radio Lynx, unde am fost primită cu brațele deschise.
Mi-era dor de radio, am dat un email și răspunsul a fost pozitiv. Acum o să mă vedeți des pe acolo, o să râdeți de stângăciile mele, dar tot răul spre bine! :)

Încep săptămâna cu Beyonce în difuzoare!
Să ne fie bine tuturor, zic.




luni, iulie 23, 2012

:)


Cui să-i povestești că ai făcut nimic azi, că ai zâmbit ca tâmpa și că e posibil să te fi îndrăgostit?
Pe cine să rogi să te-mbrățișeze când toată lumea e ocupată?
Cui să-i zâmbești ? Cu cine să vorbești? Cu cine să râzi, cu cine să povestești...?

Unde sunt toți, Doamne? Cum e posibil ca un UMAN să rămână singur?

Mi-e dor de sentimente, mi-e dor să ies, să râd, să trăiesc!
Oare cine se va opri din goana nebună să-mi zâmbească și să mă îmbrățișeze? :)

Sunt eu, aia naivă, m-am întors în seara asta și mi-e dor de toate prostiile umane. Ce să-mi faci...? Poate să mă urăști sau să râzi de nu mai poți de mine. Fă-o! Nu-mi pasă! Tu măcar n-ai suflet, nu știi ce mai sunt alea sentimente și joci în fiecare zi aceeași horă.


Cuvinte, muzică, trăiri. Mi-e dor... de astea și de încă vreo câteva. :)


duminică, iunie 17, 2012

M-am întors!

... pentru că mi-am luat leapșa. Bine, trebuia să postez pe celălalt blog, dar ăla e pentru chestii de media.
Văleeeu, de când nu mi-am mai luat leapșă... nici nu mai țin minte! Cred că am îmbătrânit! Dar gata cu vrăjeala, hai la treabă! ( merci, Marius, că mi-ai dat de treabă!:)) )

1.       Care este jocul tău preferat din fața blocului?
Bă, eu am stat la curte, la bloc și iar la curte. Peste tot mă jucam De-a v-ați ascunselea și nu-mi păcea deloc!  Mie îmi plăcea să desenez sau să dansez, dar copiii se plictiseau repede de activitățile mele, așa că mă supuneam jocurilor lor.

2.       Care este “dulcele” pe care l-ai mânca și acum?
Prăjitua mamei cu dulceață.

3.      Care au fost desenele tale preferate?
Sailor Moon, Tom și Jerry, Johnny Bravo, Câinele Curajos și alea de la Disney la care mă uitam pe casete VHS. Remember? :P

4.      Pe melodiile cui ai crescut “mare”?
Michael Jackson, Modern Talking, Scorpions, Abba și încă vre-o câțiva artiști internaționali. De pe la noi ascultam Andre, 3SE, Body & Soul, Genius și eram mare fană Animal X. Și acum îi ascult cu drag!

5.       Ce amintiri îți trezește guma Turbo?
Îmi amintește clar de copilărie și cum colecționam eu mașinuțele de la ea. Cred că și acum mai am câteva. :D

6.      Ce visai să devii atunci când erai mic și ce-ai ajuns?
Într-o zi eram cântăreață, în alta personaj de desene animate, în alta mă credeam actriță sau făceam haine la păpuși. Încă n-am ajuns să am o carieră, dar urmez cursurile Facultății de Jurnalism de la Universitatea Hyperion, mă joc de-a PR-ul, fac parte din Primii20 - sunt Ambasador Intact și-am avut emisiunea mea la un radio online. Deci... pot de toate! :)))

7.      Cum ți-ai descrie copilaria în 3 cuvinte?
Magică. Și cred că am zis totul într-un singur cuvânt. :)

Mno, acum ar trebui să dau mai departe, însă nu știu cine mă mai citește, chiar dacă statisticile spun că-s vizitată zilnic. So, cine vrea, poate să și-o ia! Nu pe cocoașă, ci leapșa. Pupicozauri! :)

vineri, iunie 15, 2012

Vară-n suflet și chef doar de mare

Mi-am pironit ochii pe fotografia din colț. Pe fundal se aude Vama Veche, iar gândul îmi fuge departe.



Sunt pe plajă și văd răsăritul. Trag însetată din țigară și privesc cum soarele unește marea și cerul de parcă ar fi rodul iubirii lor. Din căștile telefonului aud versurile piesei pe repeat, aia de-o ascult mereu vara și mă mint că mă îndrăgostesc în fiecare vară. Rămân de fiecare dată cu nisipul lipit de mine, doar ăla mă vrea. Dar nu contează. Zâmbesc. E așa mișto să auzi pescarușii dansând pe valurile mării dimineața.

Trr! Brr! Zârr!
Da, e iar telefonul. Am primit sms. 

- Ai învățat pentru astăzi?

Zâmbesc ca idioata. De parcă și-ar fi învățat cineva. Mai e un hop și gata, vacanță, frateee!

-Nu, n-am învățat. Azi mă bazez pe noroc. Inteligență, logică sau copiat. Alege și tu una din ele...
-Bine, mă bucur că nu-s singurul. Ne vedem mâine!
-De fapt... pe mai târziu. Noapte bună sau...ce a mai rămas din ea!

Mă-ntorc la vara mea și la piesa pe repeat... Încă puțin...

vineri, mai 25, 2012


Plouă.
Fiecare picătură îmi amplifică sentimentele într-un mare fel.
Mi-am zis să-mi aștern gândurile aici, să scrijelesc despre tot ceea ce simt...

Ei bine, m-am săturat de toți cei care aruncă cu vorbe grele, care mă desființează într-o secundă prin cuvinte fără să treacă prin filtrul gândirii. Nu-mi stă în cale să jignesc, dar sunt jignită. Muncesc zilnic să ajung acolo, undeva sus, să-mi ating visul, iar oamenii de nimic râd. Am învățat să nu-mi pese, iar postul ăsta nu e despre cât de naivă sunt. Nu! E o ceartă cu cretinoizii.

"De ce faci aia? Nu e bine, îți afectează imaginea!"
" Cu cine umblii? Îți zic eu cine ești!"

Ei, hai! Toți v-ați născut critici, nu faceți nimic concret, o ardeți la rece pe ici, colo și vă credeți cei mai tari în a da sfaturi! Puțini se bucură pentru fericirea celui de lângă...
E trist să văd zâmbete false și ochi ironici, îmi dau seama perfect ce se ascunde în spatele lor... ură, invidie.

Nu mai judecați! Măcar  treceți prin filtrul gândirii, asta dacă nu vi s-a atrofiat creierul și-arată ca o stafidă, apoi dați cu părerea. Fiți obiectivi și mai lăsați dracului stereotipiile! Nu v-ați săturat să aveți cute pe față? Nu v-ați săturat să vă jucați rolul prost? Sunteți niște amatori și chestia asta cu teatrul nu vă vine bine!

Plouă. 
M-am liniștit. Am pus patos, sper că măcar cinci la sută să vă fi rămas undeva în creier... Și dacă nu sunteți raționali, recitiți cu sufletul... asta, dacă v-a mai rămas ceva din el. Sunteți plini de ură, zombie...

Închei. 
E week-end și-am atâtea de făcut!

Eu sunt eu și n-o să mă schimb niciodată!
Știu, ai zâmbit ca idiotul crezând că eu nu-s așa, că m-am schimbat... ei, bine, nu m-ai cunoscut îndeajuns. Și nici nu e nevoie! De azi, sunteți invizibili. Respirați și faceți umbră pământului. :)

duminică, mai 13, 2012

Când un înger are nevoie de oameni...

ATENȚIE!
Acesta este un strigăt de ajutor către oamenii care vor să ajute un îngeraș care se luptă să trăiască!

Micuțul Edi este bolnăvior și se află internat la spitalul Marie Curie din București. Părinții lui îi sunt alături, iar din oră în oră i se face dializă.
Vă rog din suflet să dați mai departe acest articol și să-l ajutați pe micul îngeraș să trăiască! Are nevoie de voi!

Pentru donații: cont BCR, NANU GABRIEL DORINEL, IBAN ro84rncb0171008868560008 swift rncb robu
 pt. relatii tel. :0760834428 sau 0760960238


marți, martie 06, 2012

Zbor printre vise.


E una din noptile alea in care imi caut muza in crapaturile din tavan, de unde gandurile nu demult ascunse.. urla.
Acorduri ale pieselor romantice zburda din boxe, ma refugiez in muzica si-mi regasesc linistea.
Mi-e dor de noptile de vara, de umblatul pe strazi noaptea, de prinsul primelor raze ale soarelui cu nasu`pe fereastra.
Inchid ochii si-mi imaginez lumea asa cum o vreau eu. 
Visez, adorm si iar visez. 
Ma cufund in alte Universuri ...

duminică, februarie 12, 2012

Despre soartă sau... cum picură Dumnezeu lucrurile .



"Totul începe în urmă cu 3 ani de zile când în FM se năştea un radio care în scurt timp a devenit no.1. Da, e vorba despre Radio ZU - prima mea iubire radiofonică, aş putea spune. Când eram mică ascultam şi adormeam cu radioul din oraşul natal , Feteşti. Dar am crescut şi-am descoperit lumea în felul meu, iar radioul… l-am lăsat deoparte. Îmi plăcea să mă joc în faţa oglinzii cu peria şi să vorbesc sau să cânt. În clasa a 9-a mă uitam la ştiri pe Antena 1 şi m-a izbit  ideea de a da la Jurnalism. Ai mei n-au fost de acord şi i-am şantajat emotional ca să mă lase să fac ceea ce-mi doream.
În primul an de facultate am făcut voluntariat pe două site-uri dedicate muzicii, iar mai apoi am intrat în studioul de radio şi-am simţit magia. Căştile mi-au devenit prietene în scurt timp, microfonul era cel mai bun prieten, iar vocea… cu vocea am avut puţin de lucrat, dar totul a dat roade. Îi mulţumesc enorm bunului meu prieten – un om de radio excelent – care mi-a oferit această oportunitate.
Timpul a trecut şi mi-am luat inima în dinţi şi-am luat calea radioului. În prezent am emisiunea mea la un radio în online în care eu aduc muzica buna a secolului trecut, iar ascultătorii sunt liberi să viseze.
Cred că de când am devenit fana radioului n-a fost zi în care să nu ascult ZU, să nu discut cu ZUrliii pe wall-ul radioului, iar prietenii deja spun ca sunt ZUzuită. Am fost la multe party-uri marca ZU, ba chiar şi la ZU kids on the block, la ziua radioului în studio…"  Așa scriam nu demult pe site-ul Primii20.

De la a fi fanul unui radio până la a transforma totul într-o pasiune  este doar un pas, iar lucrurile în viața mea se așează încet-încet datorită lui Dumnezeu. După întâlnirea de vineri despre care am scris aici, mi-am dat întărit și mai tare crezul în ceea ce fac. Nu mă văd făcând altceva, mi-e dor de radio în fiecare secundă când nu sunt în fața mixerului, a căștilor și-a microfonului. 


Sunt norocoasă! Fac parte dintr-o familie frumoasă, Primii20 + Intact Media Group. Simt că peste puțin timp lucrurile se vor contura frumos în această familie pe care am iubit-o de la prima strângere de mână. 


Dacă ești curios/curioasă despre ce e vorba, te invit din când în când să-mi vizitezi căsuța mea frumoasă chiar aici. O să cresc frumos și voi o să priviți toate etapele. :)

Visari.


Privesc sedata spre nicaieri. E tavanul meu, cel cu care m-am imprietenit de cativa ani. Linia fina din mijlocul lui se impleteste cu mii de ganduri ce nu vor fi spuse niciodata. Doar unul imi vine in cap necontenit. Clipesc si ma uit in dreapta. Telefonul meu e tacut. As vrea sa-l iau , sa-i scriu un sms lui, sa-i cer sa-mi spuna ceva dragut, sa ma faca sa zambesc... macar atat. Dar n-as sti destinatarul. Pe cine sa aleg? Pe cel cu ochii ca marea, pe cel care doar ce-a aparut in viata mea sau... Clipesc din nou si-mi intorc privirea spre tavan. Inchid gandul asta in crapatura fina si zambesc sec. Ascult aceeasi piesa pe repeat de ore bune si ma las purtata departe, in alte visari, pe alte taramuri unde mi-e dor de mare si de rasaritul de anul trecut. :)

duminică, februarie 05, 2012

La fiecare ticait am o intrebare.

Ma asez in pat. Stau rastignita si cu ochii ma prind in tavan. Raman acolo cu privirea minute bune si ma intreb ce se intampla. Ganduri peste ganduri, peste ganduri, imi vin de-a valma in cap. Vreau sa ma ridic, dar ma simt ametita. Ceva se intampla. Imi dau seama ca am obosit si vreau sa ma izolez. Dar e prea radical pentru mine. Scot capul din cazemata pe care am ridicat-o si vad ca lumea s-a schimbat. Sau poate e din cauza trairilor mele si doar mi se pare?!

Ma gandesc de ce dracu`am obosit atat de mult si gasesc imediat o lista de posibile lucruri care au supt seva de energie din mine. Vreau sa-mi inchid telefonul, sa nu vorbesc cu nimeni si sa fiu doar eu si muzica.
Dar... nu  pot sa-mi iau o vacanta departe de toata lumea. Sunt prizoniera in lumea asta nebuna.

Inchid ochii si ma las grea in pat. Ma fac una cu el si aud ticaitul ceasului. Cat mai e pana o sa-mi simt sufletul cum era odata?!



vineri, februarie 03, 2012

Sufletul... sau miezul ascuns in cochilie.



Inconstienta am dechis geamul. Trageam din tigara si cautam linistea sufletului meu.
Priveam prin fum - fulgii de zapada. Cadeau usor si-mi atingeau chipul. Zambeam.
Am inchis ochii si m-am gandit la sufletul meu. Nu l-am mai hranit demult cu bucuria lucrurilor marunte, cu naivitate si zambete senine.
Am uitat sa incalzesc micul sambure din cochilia inghetata de gerul iernii.
L-am neglijat.

M-am relaxat. Am dechis ochii, am mai tras un fum, apoi m-am jucat cu aratatorul in zapada de pe balconul meu. Mi-am dat seama, in navala gandurilor care-mi innecau creierul, ca totul este efemer... mai putin sufletul. Zapada era spulberata de vant precum nisipul .

Am zambit din nou cand am constientizat ca voi fi eterna. Imi iubesc sufletul, desi uneori cred ca nu se poate adapta lumii rationale. Pana la urma, niciodata sufletul nu va fi intr-o relatie geniala cu rationalul.

Trecand peste aberatiile mele, TU cand ti-ai privit ultima data SUFLETUL?! :)

marți, ianuarie 24, 2012

De zbor in timp




Am inchis ochii si`ntr-o secunda trecut-au anii.
Am ramas aceeasi eu, c-un suflet mai puternic
Si cu zambetul de copil tatuat pe fata.

Inchid ochii si vine iar,
Vine iar ziua mea,
De parca anul ar trece printr-o zi.

Un singur numar, o singura zi, acelasi om:
21, 26, eu.