Pagini

duminică, februarie 05, 2012

La fiecare ticait am o intrebare.

Ma asez in pat. Stau rastignita si cu ochii ma prind in tavan. Raman acolo cu privirea minute bune si ma intreb ce se intampla. Ganduri peste ganduri, peste ganduri, imi vin de-a valma in cap. Vreau sa ma ridic, dar ma simt ametita. Ceva se intampla. Imi dau seama ca am obosit si vreau sa ma izolez. Dar e prea radical pentru mine. Scot capul din cazemata pe care am ridicat-o si vad ca lumea s-a schimbat. Sau poate e din cauza trairilor mele si doar mi se pare?!

Ma gandesc de ce dracu`am obosit atat de mult si gasesc imediat o lista de posibile lucruri care au supt seva de energie din mine. Vreau sa-mi inchid telefonul, sa nu vorbesc cu nimeni si sa fiu doar eu si muzica.
Dar... nu  pot sa-mi iau o vacanta departe de toata lumea. Sunt prizoniera in lumea asta nebuna.

Inchid ochii si ma las grea in pat. Ma fac una cu el si aud ticaitul ceasului. Cat mai e pana o sa-mi simt sufletul cum era odata?!



Niciun comentariu: