Pagini

sâmbătă, noiembrie 27, 2010

Am I close enough - Soul Ballet
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

                                                               
                                           Tăcere.

În momentul ăsta prefer să tac.
Să-mi închid gândurile c-un lacăt şi să fug.
Departe...

joi, noiembrie 25, 2010

Curând...

Play, then read. :)
Budha Bar - Secret Love
 
 Asculta  mai multe  audio   ambientala

(creaţie proprie)



Stau pe-o margine de timp,
Număr clipele şi le dau culori.                                       
Sunt la alb. Urmează roşu, negru, verde... 
Şi-urmezi tu. Pata de culoare ce dă sens vieţii mele.
Aşa vreau sa cred...



Stau pe-o margine de timp,
Şi număr clipele până când am să te revăd.

Până atunci zâmbesc şi-aştept.
Câteva clipe ce-au durat o veşnicie s-au transformat în ore.

Curând...

duminică, noiembrie 21, 2010

Am mers printre măşti, am încercat să mă pierd în mulţime, am încercat să-ţi văd chipul printre toţi acei oameni, dar... dar nu erai. 
Am zâmbit azi, am scos ce aveam mai bun la suprafaţă ca să pot ascunde durerea ce o port în mine de 3 zile. 
Azi mi-a fost mai mult dor de tine ca ieri şi mai puţin ca mâine.


P.s: încep să nu mai cred în cuvintele tale. Mă dor. Mă dureau...


sâmbătă, noiembrie 20, 2010

Azi, o secundă ... Te iubesc.

Azi m-am uitat la cer când ploua. Azi ploaia era tristă ca şi sufletul meu. Mi-am găsit puterea în razele soarelui de după ploaie.
Azi te-ai gândit la persoana dragă ţie şi ţi-ai făcut griji pt ea măcar o secunda?
Azi ţi-a fost dor măcar pt o secundă ....?

Azi... o secundă...




marți, noiembrie 16, 2010

Stateam pe o bancă.

Stateam pe o bancă în Cişmigiu şi priveam peisajul de toamnă animat de frunze care cădeau din când în când din copaci. Priveam prin fumul de ţigară la soare. Vedeam fiecare firicel de fum înălţându-se în văzduh.  Priveam covorul de frunze şi gândurile mă sufocau: dor, iubire, ură, dorinţă, fericire...un amalgam. Ştiu că sufletul meu îşi poate deschide oricând un bazar şi pot vinde ce sentiment vrei. Se numeşte simplu: "Bazar sentimental."
Vântul nu mai adia şi nu-mi mai mângâia părul pt. că a fost o zi de toamnă mult prea calduroasă. Doar soarele se mai joacă prin părul meu. Şi mi-e dor. Şi doare. Şi ştiu că nu mă voi mai întâlni cu vechea mea viaţă decât în amintiri.
Am socializat cu persoane pe care nu le cunoşteam, am zâmbit şi m-am simţit excelent pt. o zi de luni.
Mi-am dat seama că şi toamna este frumoasă, deşi anul trecut o uram.
Îmi place să amestec amalgamul de sentimente cu coloritul frunzelor. Îţi dă o stare de bine. De relaxare.

Stăteam pe o bancă...

luni, noiembrie 15, 2010

Monday Morning Reloaded

Cred ca v-am mai spus ca urasc zilele de luni, nu?!
Inceput de saptamana, trafic infernal, cursuri, facultate, feţe moroconoase.. ce să mai.. zi de luni.
Have a nice week!



And 4 u,

sâmbătă, noiembrie 13, 2010

Convorbiri.

Incet, incet...colegele mele de camera au devenit prietenele mele.
Ne descoperim pe zi ce trece si asta ne incheaga relatia. :)
Ma fac sa inteleg anumite lucruri si le multumesc pe aceasta cale! :)

Cu drag, pentru ele:

vineri, noiembrie 12, 2010

Gand de toamna.

O boare calda imi atinge fata si ma las rasfatata de ea. E jumatatea lunii noiembrie si afara e foarte cald. Ma las purtata de ganduri si ma pierd in zare cu privirea. Urmaresc zborul unei frunze moarte care atinge usor pamantul. Mi-as fi dorit sa fiu si eu o frunza dusa de vant...poate asa, dorul care imi inunda sufletul nu ar mai fi atat de dureros. Dar si frunzei ii era dor de pamant, asa cum imi este mie de tine...

marți, noiembrie 09, 2010

Seria: DCT. Episodul 2

Am mai scris de Flori Tzi pe blogul meu. Este fata de la 3, cea in care ma regasesc. Ma regasesc in privirea ei, in ceea ce scrie si cred in ea si cum contureaza ea trairile negru pe alb. Va las sa cititi si sper sa apreciati.







Poveste
       de Flori Tzi
... si tot cu aceeasi ochi vad ceea ce vezi si tu, dar nu ma multumesc cu atat, vreau taramul meu, fara timp si spatiu. vreau ceea ce mi s-a promis in copilarie...Mi  s-a spus ca atunci cand voi fi mare imi voi trai basmul si va fi mult mai frumos decat cele citite. Consider ca sunt suficient de mare sa primesc tot ce mi s-a promis. Nu stiu daca merit, pentru ca inca nu stiu sa definesc binele si nici raul, cred eu, ca stiu sa fac diferenta dintre ele, dar nu sa le definesc.


Unde s-a rupt firul povestilor? Toti am crescut cu aceleasi povesti , aceleasi basme...cu totii visam sa fim eroi, sa facem bine pentru cineva. Baietii il idolatrizau pe "Fat frumos", iar fetele pe "Frumoasa din padurea adormita" sau "Cenusareasa"...De ce ne-am uitat visul fara sa-l indeplinim?De ce am ajuns niste marionete?   De ce am uitat ca trebuie sa fim altfel? Haine,masini,fite, figuri, blonde piptigaiate, imitatii de vedete, increzuti agramati, rahati...sunt valuri ce ineaca. Ma enervez ca jocurile societatii ma obliga sa fiu ceea ce nu sunt...doar pentru a fi in timpul prezent. Ma omoara, ma usuca...ma schimba...ma fac sa uit ce sunt cu adevarat...ma fac sa uit ce am invatat din sutele de pagini citite.


Am fost ciudata de mica, mi-am creat propria poveste de noapte buna...Nu-mi doream un castel si nici nu imi imaginam ca am parul sau chipul Ilenei...insa visam la un"Fat frumos" pentru ca reusea sa iubeasca o singura fata.. Imi doream prieteni ca in Vrajitorul din Oz ..nimeni nu era perfect...dar toti aveau acelasi scop, sa primeasca ceea ce le lipseste.. Ca frate il doream pe Hansel...Vroiam si eu o oglinda... sa-mi spuna ce este gresit la mine si mai ales cum sa-mi corectez acele greseli., prea banal sa-ti spuna ca esti frumoasa...cea mai frumoasa. Nu ma refer la defectele fizice...in povestea mea aparentele nu contau. Vroiam sa-mi indeplineasca si mie cineva trei dorinte...mi-as fi dorit sa vad un apus pentru mine...sa stiu ca este pentru mine. Sa am un confesor ideal ..caruia sa-i spun tot .Si a treia: sa nu cunosc vreodata durerea sufleteasca.


De ce ma simt in plus in lumea asta? De ce inca visez...daca cei din jurul meu nu o fac?. De ce inca mai cred in cuvintele oamenilor...daca totul se rezuma la interese si chef. De ce ma simt "Singur pe lume" daca Remi nu a fost niciodata singur. Intotdeauna au fost oameni care se gandeau la sufletul lui...si mai ales... de ce finalul a fost atat de banal?! As fi vrut sa am puterea sa schimb finalul....


 De ce acum stau in casa..daca stiu ca doare? De ce scriu ceea ce gandesc...daca sunt constienta ca putini sunt ce-i ce ma inteleg De ce m-am blocat acum? aa m-am gandit la cei ce nu inteleg ce-am scris...hai asculta piesa asta...si gandeste-te la cine esti cu adevarat si la ceea ce iti doresti. Nu te vede nimeni...nu trebuie sa te prefaci ! Fii tu ...macar  o clipa! NE "vedem pe 13" ca in basme!

Va recomand sa o cititi din cand in cand... Merita!
Mai multe postari, pe blogul ei, aici.

T.i.

Te trezesti cu gandul la el si gasesti o piesa pe care ti-a lasat-o sa o asculti.
Dai play si cu fiecare vers, respiratia ti se taie. Nu stii cum sa reactionezi, dar ti se tatueaza un zambet pe chip.
Si timp de 3 minute zambesti intr-una.
Dai replay si aceleasi sentimente te incearca. Zambesti. Si ziua de azi ti-a fost inseninata.
Ii multumesti lui Dumnezeu ca el ti-a aparut in viata.




Cu drag, pentru el...

luni, noiembrie 08, 2010

Visarea ta.

Si tresari la orice zgomot crezand ca e el,
si iti amintesti zambetul lui - si zambesti la randu-ti.
Iti imaginezi cum ar fi daca ar fi aici.
Iti treci mana prin par si inchizi ochii imaginandu-ti ca el te alinta.
Prin vene iti curge muzica si iubire si-ti pulseaza prin inima in tot corpul.
O stare ciudata te cuprinde si vrei sa continui visul...
Tragi aer in piept pana nu mai poti si apoi expiri usor, usor, de parca ai da drumul unui lucru care parca nu s-ar mai intoarce. Visezi. Si uiti sa mai respiri. Inima inceteaza sa pulseze, dar iti vine`n minte chipul lui si-ti amintesti sa respiri, iar inima o ia la trap. Te trezesti din visare pt ca piesa pe care o ascultai s-a terminat. Si te cuprinde un dor imens. Ti-e dor de el...



"Nimeni nu m-a strans in brate ieri..."

duminică, noiembrie 07, 2010

Trairi.

Ultimele 24 de ore au fost pline de trairi si sentimente contradictorii. Am ras, m-am simtit indragostita, m-am regasit in prietena mea de la 3, am facut confesiuni, am ascultat muzica de la Magic Fm.
Am iesit pe balcon, mi-am baut ciocolata calda, m-am pierdut in ganduri,dar m-a trezit vantul si am auzit pe fundal cantecul pasarelelor. Viata e frumoasa, cu toate greutatile ei... Trebuie sa ai pe cine trebuie aproape, iar eu, crede-ma sunt al naibii de multumita ca am oamenii potriviti langa mine.
Traiesc o alta etapa, desi sunt legata de trecut. Privesc inainte... Simt cum viata palpaie in mine si tresar la un zambet special. Ma pierd in priviri, si-am incredere ca viata mea va fi demna de un roman.


Buna dimineatza, oameni!

sâmbătă, noiembrie 06, 2010

Dor de dor si dor de ei.

mi-e dor sa scriu aberatii.
se pare ca muza s-a impiedicat de scari si a uitat sa treaca pe la mine.
la fel si mos ene. demult n-am mai avut un somn bun. dar m-am invatat: nopti albe, frumoase petrecute in compania lui. o traire, un sentiment si zambete. multe.
viata mea s-a schimbat, desi eu sunt aceeasi.
mi-e dor de tine, cami. mi-e dor sa urlii la mine sa-mi spui tampenii care ma faceau sa plang si apoi veneai si ma pupai si-mi spuneai ca ma iubesti.
mi-e dor de creatza cu ideile ei optimiste despre viata si de cum lua ia lucrurile ca atare.
mi-e dor de teo, fata zambareata care avea solutii pt orice problema. mi-e dor de zambetul tau, mi-e dor sa ma scoti din casa cu bmw`ul sa-mi alungi tristetea cantand impreuna piesele andreei balan :)))
mi-e dor de dory, cea care intra pe usa si incepea sa-mi turuie la ce a facut ea la scoala.
si...incredibil: mi-e dor de rutina. dar imi place si asa, aici, in Bucuresti.
imi place sa ma pierd prin multimea de oameni. imi place sa fiu invizibila.
simteam nevoia sa scriu pe blog.
simteam nevoia sa inchin aceasta postare oamenilor dragi mie. dor de dor si dor de ei.

marți, noiembrie 02, 2010

sentiment.

am descoperit la camera 308 o fata "vie"-cum ii place ei sa spuna celor ce au trairi intense, gen nu`s artificiali.
este speciala, are aceleasi trairi pe care le am si eu si la naiba! azi mi-am dat seama ca este o prietena adevarata.
discutam, asa cum facem de fiecare data, despre oameni si trairi si despre prietenie. mi-a spus ca e sincera, ca ii sunt prietena si pot apela oricand la ea. in momentul acela m-am pierdut in privirea ei, am putut sa vad dincolo de acei ochi mari, caprui si stralucitori, in sufletul ei. si-am plans. un sentiment ciudat m-a cuprins si apoi, am ras. nu pot da o definitie acelui sentiment. nu pot!
iti multumesc, floritzi!
iti multumesc ca la 4 dimineatza, cand te-a sunat descreierata de mine, te-ai trezit si ai stat cu mine; ca-mi asculti bazaconiile si ca esti pe aceeasi lungime de unde cu mine. multumesc! :)






cine-ar fi crezut ca intr-o jungla, mai poti gasi un OM?!