se pare ca muza s-a impiedicat de scari si a uitat sa treaca pe la mine.
la fel si mos ene. demult n-am mai avut un somn bun. dar m-am invatat: nopti albe, frumoase petrecute in compania lui. o traire, un sentiment si zambete. multe.
viata mea s-a schimbat, desi eu sunt aceeasi.
mi-e dor de tine, cami. mi-e dor sa urlii la mine sa-mi spui tampenii care ma faceau sa plang si apoi veneai si ma pupai si-mi spuneai ca ma iubesti.
mi-e dor de creatza cu ideile ei optimiste despre viata si de cum lua ia lucrurile ca atare.
mi-e dor de teo, fata zambareata care avea solutii pt orice problema. mi-e dor de zambetul tau, mi-e dor sa ma scoti din casa cu bmw`ul sa-mi alungi tristetea cantand impreuna piesele andreei balan :)))
mi-e dor de dory, cea care intra pe usa si incepea sa-mi turuie la ce a facut ea la scoala.
si...incredibil: mi-e dor de rutina. dar imi place si asa, aici, in Bucuresti.
imi place sa ma pierd prin multimea de oameni. imi place sa fiu invizibila.
simteam nevoia sa scriu pe blog.
simteam nevoia sa inchin aceasta postare oamenilor dragi mie. dor de dor si dor de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu