O boare calda imi atinge fata si ma las rasfatata de ea. E jumatatea lunii noiembrie si afara e foarte cald. Ma las purtata de ganduri si ma pierd in zare cu privirea. Urmaresc zborul unei frunze moarte care atinge usor pamantul. Mi-as fi dorit sa fiu si eu o frunza dusa de vant...poate asa, dorul care imi inunda sufletul nu ar mai fi atat de dureros. Dar si frunzei ii era dor de pamant, asa cum imi este mie de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu