vineri, august 10, 2012

Un strop de fericire între betoane.

Tunete, fulgere ... apoi ploaie.
N-am stat prea mult pe gânduri și-am coborât să stau în ploaie.
Nebuna de la 9 . Etajul nouă.

Cu fiecare etaj pe care îl coboram , nerăbdarea devenea și mai mare. Cu ochi mari de copil și zâmbet tâmp ajung la parter, fug spre ieșire și ies în ploaie. Întind mâinile și simt cum mă cuprind o mulțime de stări.

M-am simțit liberă, nebună și fericită!
Cum să nu te bucuri de ploaie când trăiești între betoane?

Sentiment divin! Mă bucur de natura, mă bucur de darurile dumnezeiești, mă bucur de lucruri mărunte. Astea-mi fac viața frumoasă.

Tu când te-ai bucurat ultima dată de ploaie?

Ah, te-ai ascuns sub umbrelă și ai fugit să cauți adăpost. Nu-i nimic, te-nțeleg. :)

*Când a început să plouă, mi-a trecut prin minte piesa de mai jos:

Niciun comentariu: