luni, septembrie 03, 2012

De-a toamna-valma.


Mănâncă-mi sufletul pur,
Lasă-mi o gaură-n el
Şi pleacă departe...
Du-te, nu te mai întoarce!

Coroană de spini am să-mbrac
şi-am să privesc însetată-n orizont la alt el,
balsam peste ochi, suflet şi zâmbet...

Am să răsuflu uşurată când am să te descopăr
în EL.

Eu te-am iubit şi nu ţi-a ajuns
Ai vrut mai mult decât un suflet pur...

Dar nu-i nimic, am sa iubesc
fiecare firimitură din tine.
Sunt dependentă şi vântul mă fumează,
M-absoarbe şi tac.

E prea devreme să privesc,
Mult prea târziu să-mi amintesc...


...începutul.

Niciun comentariu: