cand a inchis usa in spatele lui,
cand nici n-a privit in ochii mei si n-a crezut ca ceea ce spun e adevarat,
cand ar fi trebuit sa fie aici, langa mine,
cand a incetat sa-mi mai dea crezare,
sa-mi zambeasca, sa-mi vorbeasca, sa ma imbratiseze,
atunci,
atunci mi-am dat seama ca fara el - Universul meu devine un haos.
Fara el nu mai pot fi eu, nu mai pot zambi si el, el a devenit gandul meu de dimineata si cel de seara.
M-am saturat de haos.
Il vreau inapoi.
Il caut, dar oare o sa-l gasesc?!
Oare el se va intoarce macar pentru o secunda?!
Mi-e dor de el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu