Pe carari cu miros de ploaie si frunze, privesc in gol si ma gandesc la cei dragi, la cei pe care-i iubesc si-s aproape si totusi departe...
Un cantec de pian aud in surdina cand trec pe sub fereastra unei case din Centrul Vechi.
Se invaluie in sufletul meu prin vene si-ajunge la inima mult prea trista azi.
Azi , atat. Are si ea momente cand devine sensibila, ii e dor si suspina. Maine o sa zambeasca atunci cand o sa vada soarele... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu