E una din noptile alea in care imi caut muza in crapaturile din tavan, de unde gandurile nu demult ascunse.. urla.
Acorduri ale pieselor romantice zburda din boxe, ma refugiez in muzica si-mi regasesc linistea.
Mi-e dor de noptile de vara, de umblatul pe strazi noaptea, de prinsul primelor raze ale soarelui cu nasu`pe fereastra.
Inchid ochii si-mi imaginez lumea asa cum o vreau eu.
Visez, adorm si iar visez.
Ma cufund in alte Universuri ...
Un comentariu:
Inteleg ca stai undeva, poate la caminul universitatii... sau, cumva, in gazda!
Prietenul tau de noapte, tavanul, poate te inspira, poate te limpezeste, sau te relaxeaza peste zi...
Sigur, insa, muzica iti este alinul, iti este contextul, iti este dorinta de moment sau, poate, alternativa...
Da, imi place sa te "aud" spunand ca-ti plac noptile de vara, ca-ti place parfumul drumului catre oriunde noaptea, probabil pana la epuizare, pana la saturatie, mai ales daca acest periplu ar insemna sa intalnesti parfumul florilor, al ierbii proaspat cosite, al orasului care s-a retras sa se odihneasca putin...
E placut sa traiesti asemenea stari, sa te bucuri de fiecare clipa, sa te uiti in "tavanul pamantului" plin de stele si de necunoscut. Da, e-un alt fel de tavan, unul care poate si nu poate fi atins... decat doar cu privirea!
Uneori, poate luat de ganduri, poate mangaiata de o adiere calda, iti vine sa dormi si sa visezi perpetuu, dar dulce!
Iar Universul te asista, te protejeaza...
Trimiteți un comentariu