sâmbătă, martie 16, 2013

În vâltoarea săptămânii acesteia, printre hârtii, mail-uri, telefoane și altele, mi-am dat seama cât de frumoasă este viața! Deși pare complicată, totul se întâmplă cu un scop și fiecare dintre noi ar trebui să-și învețe lecția după fiecare capitol.

Trăim într-o societate care se hrănește cu superficialitate. Toți cred că au drepturi, dar nu-și știu obligațiile, ascund umanitatea într-un colț uitat de suflet și scot la iveală hiena din ei. Nu etichetez, există și Oameni, dar parcă din ce în ce mai puțini.

Nu pot să mă întreb încotro umanitatea, pentru că nu e problema mea. Trebuie să-mi văd de viața mea și să mă hrănesc cu optimism, altfel... cum aș putea supraviețui?

Nu vreau să îmbătrânesc înainte de vreme certându-mă cu oameni, nu vreau să arăt partea urâtă din mine zilnic pentru că am o singură viață care se scurge o dată cu fiecare secundă trecută...

Blogul ăsta e un fel de jurnal și deși postez foarte rar, știu că e citit. De prieteni, necunoscuți, profesori și de familie, de oameni trecuți pur și simplu prin viața mea. Le mulțumesc în parte pentru fiecare lecție.

Niciun comentariu: