Alandala.

Simt nevoia acută de a scrie.
De a-mi pune sentimentele pe-o foaie sau într-un post pe blog. Pentru că mai nou blogul este cel în care consemnez trăiri, chiar dacă le şlefuiesc pentru ca voi să nu vă daţi seama despre cine, ce, cum, când, unde vorbesc.
Simt nevoia teribilă de a scrie despre tot ce ma deranjează, da`ştiu că asta nu mi-ar face lumea perfectă.
Simt nevoia de a te urî [ştii tu, daa.. tu, ăla -cel-cu-lumea-lui ] , da`nu pot. Nu încă.
Aş vrea să nu mă mai ataşez de persoane.
Aş vrea să trăiesc artificial.
Aş vrea să nu mai am golu`ăsta`n suflet şi să absorb ca un geam al unui avion depresurizat-toate sentimentele astea neşlefuite.
Aş vrea şi simt.
Alandala.
E ianuarie.
E un nou început.
E timpul schimbării.